Acum 2 ani mi-am propus sa calatoresc mai mult, sa descopar peisaje, obiceiuri si oameni care sa-ti dea un motiv in plus de a te bucura de viata. Si astfel s-a creat aceasta dorinta de a descoperi tara in care traiesc si nici decum dintr-un spirit de patriotism fata de tara in care m-am nascut. Ci pentru ca Romania are ce sa-ti ofere, doar ca aceste locuri trebuie cautate, descoperite, discutate cu prietenii.
Anul acesta concediul a fost prilejul acestei prime descoperiri. Doua saptamani de calatorit prin tara. Fara un intinerar pre stabilit.
Doar o masina, o harta, un card de credit, si multa libertate fara rezervari la pensiuni. In total 2200 de km, 10 obiective turistice vizitate, 1050 de fotografii.
Vor urma mai multe episoade in care voi prezenta trairile acestei prime aventuri prin fotografii, relatari si documentari proprii.
La sfarsitul concediului itinerarul a fost urmatorul:
Dus:
Oradea - Tebea - Deva - Sibiu - Ramnicul Valcea - Pitesti - Bucuresti - Costinesti
Intors:
Costinesti - Constanta - Pitesti - Curtea de Arges - Cetatea Poienari - Lacul Vidrarul - Balea Lac - Cartisoara - Valea Oltului - Lacul Vidra - Petrosani - Ulpia Traiana Sarmisegetusa - Parcul National Retezat - Castelul Corvinilor - Muntii Apuseni (Padis) - Oradea.
skip to main |
skip to sidebar
ganduri despre tara in care traim
Transfagarasan - un peisaj mirific
Pentru cei care doresc sa se “aventureze” pe Transfagarasan, este recomandat sa o faca din sud spre nord. Cea mai celebra sosea a Romaniei incepe in judetul Arges, in localitatea Arefu (la kilometrul 61 al DN7C ) si se termina in judetul Sibiu, langa localitatea Cartisoara (la intersectia cu DN1).Peisajul este mirific, iar diferentele de nivel si serpentinele se constituie intr-o provocare atat pentru masini cat si pentru soferi. Din pacate, din cauza conditiilor meteorologice, in fiecare an Transfagarasanul este deschis doar cateva luni pe an, incepand in iulie si pana in octombrie. Cele mai importante puncte de atractie turistica sunt Lacul si Barajul Vidraru, care este unul dintre cele mai mari din Europa, apoi Cetatea Poenari (construita pe vremea lui Vlad Tepes), Lacul glaciar Balea si Cascada Balea.Cum s-a construitTransfagarasanul a fost contruit intre 1970 si 1974. Poate ca o sumara prezentare in cifre este dificil de urmarit, dar pentru cei care au rabdarea sa o citeasca, merita spus ca la realizarea celor 92 de kilometri de sosea s-au dislocat circa 3 milioane de tone de roca, s-au facut 830 de lucrari transversale si 290.000 de metri cubi de zidarie. Pentru realizarea tunelului Capra - Balea au fost escavati peste 41.000 metri cubi de roca. De asemenea, s-au folosit 20 tone de dinamita, 3.573 tone de ciment, 89 tone de otel beton, 24.000 ancore, 129 tone de plase sudate, 14.200 metri patrati de cofraje, 1.750 metri liniari de tuburi de beton, 4.100 metri liniari de teava, 50 tone de confectii metalice, 6.900 metri cubi de nisip, 6.000 metri cubi de pietris, 3.000 tone de cribluri si 740 de lampi de iluminat.Dintre cei care au lucrat la construirea Transfagarasanului, pensionari in acest moment, unii mai povestesc cu cate sacrificii s-a facut soseaua care urca la cer. Inainte nu se puteau trece muntii nici macar cu calul. Dar, se spune ca la un moment dat Nicolae Ceausescu, cand inca nu era presedinte al Romaniei, a trecut prin comuna Arefu si i-a venit ideea ca trebuie facuta o sosea care sa taie muntii. In timpul lucrarilor, exact ca si la Vidraru, au murit multi oameni. Din pacate documentele nu au pastrat pentru istorie aceste cifre. Dar cei care au supravietuit spun ca este vorba de sute de jertfe omenesti. Multi dintre cei care au murit nici macar n-au mai fost gasiti prin prapastiile in care au cazut. Se spune la construirea tunelului, minerii care se ocupau cu montarea explozibilului se tineau uni de altii, cate 20 - 30, ca sa nu fie luati de vijelie si aruncati in prapastie.O poveste care circula din om in om se refera la un calugar pe nume Nectarie. Dupa construirea Transfagarasanului acesta a urcat cu masina, un Trabant, pana la Capra, unde a fost suprins de o avalansa. A lasat masina sub copertina de la Capra iar el s-a aruncat pe zapada, fiind dus de “val”. Se spune ca asa a scapat cu viata, in timp ce masina au gasit-o abia dupa 6 luni cand s-a topit zapada.Cascada Balea.Cascada Balea, situata in Muntii Fagaras, este una dintre cele mai renumite din Romania, se afla la altitudinea de 1234 metri, iar caderea apei se face de la 68 de metri.Lacul glaciar Balea este un adevarat monument al naturii (format in circ glaciar), avand o lungime de 360 metri, latimea de 240 metri si o adancime de 11 metri. Situat la altitudinea de 2034 metri, lacul se afla intre Defileul Oltului si Poalele Muntilor Piatra Craiului. In timpul verii se poate ajunge cu masina iar iarna cu telecabina de la cabana “Balea Cascada”. Din 1932, lacul si o circa 180 de hectare din jur au fost declarate rezervatie stiintifica. Trebuie mentionat faptul ca in 2006 a fost construit, in apropierea lacului Balea, primul hotel de gheata din Europa de Est.Cabana Balea Lac si Lacul Glaciar Balea se afla la altitudinea de 2034 m.Vara pe suprafata lacului se poate practica canotajul, in timp ce iarna, pe suprafata inghetata se poate patina, se joaca hokey sau curling. De asemenea, de la Cascada se poate cobori cu schiurile pe un traseu de circa 10 kilometri si o diferenta de nivel de 600 de metri.
Profil Linkedin
Cetatea de la Poienari - adevarata casa lui Vlad Tepes
Cele 1.480 de trepte, o Golgotă spirituală pentru turişti
Cetatea de la Poienari se află la patru kilometri de barajul Vidraru, cocoţată pe un vârf de munte, la o altitudine de 860 de metri. Aici este locul în care, potrivit legendei, Vlad Ţepeş s-a retras din calea turcilor. Accesul până la zidurile ei groase este şi azi un chin, pentru că nu se lasă cucerită decât de cei care se încumetă să urce cele 1.480 de trepte zidite în coama dealului. Poate şi această provocare atrage mii de turişti anual, care, odată ajunşi în vârf, au parte de o privelişte incredibilă. Ruinele cetăţii lasă să se întrevadă un peisaj unic prin sălbăticia şi splendoarea sa. Acest lucru a făcut ca administraţia judeţeană să-şi îndrepte mai mult atenţia asupra acestui obiectiv turistic. Consiliul Judeţean Argeş doreşte să instaleze un teleferic pentru cei care vor să evite urcatul celor 1.480 de trepte, iar sus, la cetate, să amenajeze o terasă şi un monitor pe care să se vizioneze filme cu Vlad Ţepeş.
Jules Verne a scris o carte, inspirat de Cetatea de la Poienari
Frumuseţea şi sălbăticia peisajului argeşean care înconjoară ruinele cetăţii Poienari au atras, ca vizitatori, numeroase personalităţi ale vieţii spirituale româneşti: Cezar Bolliac, Alexandru Odobescu, Carol Davila, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Alexandru Vlahuţă, Nicolae Iorga şi mulţi alţii. Ei au lăsat pagini memorabile, descriind drumul spre Poienari şi ce mai rămăsese din zidurile cetăţii când au ajuns acolo. Paginilor scrise de ei, li se poate alătura romanul "Castelul din Carpaţi", al lui Jules Verne, inspirat din legendele povestite de o româncă, despre misterioasa cetate a lui Vlad Ţepeş. Dincolo de peisajul care îţi taie respiraţia, legendele locului atrag ca un magnet turiştii, în special pe cei străini.
Legendele Cetăţii Poenari
Una dintre legendele despre Cetatea Poienari, transmisă din tată în fiu, din veacul al XV-lea şi până astăzi, spune că boierii din Târgovişte, speriaţi de asprimea domnitorului Vlad Ţepeş care trăgea în ţeapă tâlharii, leneşii şi trădătorii, s-au adunat în taină şi au pus la cale pieirea domnitorului, uneltind să-l prindă viu în cursă şi să-l ducă peşcheş sultanului. Ţepeş însă, aflându-le la timp uneltirea, întoarse cursa pregătită lui împotriva boierilor. Astfel, în ziua de Paşte, se pomenesc boierii cu oamenii lui Ţepeş Vodă că umplu biserica şi-i ridică, nitam-nisam, pe toţi - mic şi mare, tânăr şi bătrân, bărbaţi ori femei - şi-i aduce pe jos până la Curtea de Argeş şi de aici până mai sus, la o strâmtoare îngustă, numită de popor Cheile Argeşului. După ce-şi desfată ochii pe priveliştile măreţe ale munţilor, Vodă ridică buzduganul spre înălţimile ameţitoare ale Cheilor, către cel mai înalt colţ de stâncă, pe care se mai puteau zări încă nişte ziduri ruinate, şi, cu glas de tunet, porunci: "Boieri şi coconi, jupânese şi jupâniţe, voi care mi-aţi urzit moartea în iatacurile voastre priviţi cuibul acela de vulturi, colo sus, să răsară până-n duminica Tomii cel necredincios o cetate de zid, să stea soarele pe fruntea ei." Şi, răsucind armăsarul, pieri ca o nălucă. S-au aşternut boierii pe lucru, fără preget, zi şi noapte, că ştiau ei că Vodă nu glumeşte, şi, decât în vârful unei ţepe, tot mai bine viu. Mulţi au alunecat pe povârnişuri şi s-au scufundat în adâncuri de prăpăstii, pradă vulturilor şi fiarelor. Dar, cu chiu, cu vai, cetatea cea nouă apăru în dimineaţa duminicii lui Toma, mândră şi strălucitoare. Pe cei rămaşi i-a iertat, socotind că s-au pocăit de rele şi s-au cuminţit.
Cetatea de la Poienari se află la patru kilometri de barajul Vidraru, cocoţată pe un vârf de munte, la o altitudine de 860 de metri. Aici este locul în care, potrivit legendei, Vlad Ţepeş s-a retras din calea turcilor. Accesul până la zidurile ei groase este şi azi un chin, pentru că nu se lasă cucerită decât de cei care se încumetă să urce cele 1.480 de trepte zidite în coama dealului. Poate şi această provocare atrage mii de turişti anual, care, odată ajunşi în vârf, au parte de o privelişte incredibilă. Ruinele cetăţii lasă să se întrevadă un peisaj unic prin sălbăticia şi splendoarea sa. Acest lucru a făcut ca administraţia judeţeană să-şi îndrepte mai mult atenţia asupra acestui obiectiv turistic. Consiliul Judeţean Argeş doreşte să instaleze un teleferic pentru cei care vor să evite urcatul celor 1.480 de trepte, iar sus, la cetate, să amenajeze o terasă şi un monitor pe care să se vizioneze filme cu Vlad Ţepeş.
Jules Verne a scris o carte, inspirat de Cetatea de la Poienari
Frumuseţea şi sălbăticia peisajului argeşean care înconjoară ruinele cetăţii Poienari au atras, ca vizitatori, numeroase personalităţi ale vieţii spirituale româneşti: Cezar Bolliac, Alexandru Odobescu, Carol Davila, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Alexandru Vlahuţă, Nicolae Iorga şi mulţi alţii. Ei au lăsat pagini memorabile, descriind drumul spre Poienari şi ce mai rămăsese din zidurile cetăţii când au ajuns acolo. Paginilor scrise de ei, li se poate alătura romanul "Castelul din Carpaţi", al lui Jules Verne, inspirat din legendele povestite de o româncă, despre misterioasa cetate a lui Vlad Ţepeş. Dincolo de peisajul care îţi taie respiraţia, legendele locului atrag ca un magnet turiştii, în special pe cei străini.
Legendele Cetăţii Poenari
Una dintre legendele despre Cetatea Poienari, transmisă din tată în fiu, din veacul al XV-lea şi până astăzi, spune că boierii din Târgovişte, speriaţi de asprimea domnitorului Vlad Ţepeş care trăgea în ţeapă tâlharii, leneşii şi trădătorii, s-au adunat în taină şi au pus la cale pieirea domnitorului, uneltind să-l prindă viu în cursă şi să-l ducă peşcheş sultanului. Ţepeş însă, aflându-le la timp uneltirea, întoarse cursa pregătită lui împotriva boierilor. Astfel, în ziua de Paşte, se pomenesc boierii cu oamenii lui Ţepeş Vodă că umplu biserica şi-i ridică, nitam-nisam, pe toţi - mic şi mare, tânăr şi bătrân, bărbaţi ori femei - şi-i aduce pe jos până la Curtea de Argeş şi de aici până mai sus, la o strâmtoare îngustă, numită de popor Cheile Argeşului. După ce-şi desfată ochii pe priveliştile măreţe ale munţilor, Vodă ridică buzduganul spre înălţimile ameţitoare ale Cheilor, către cel mai înalt colţ de stâncă, pe care se mai puteau zări încă nişte ziduri ruinate, şi, cu glas de tunet, porunci: "Boieri şi coconi, jupânese şi jupâniţe, voi care mi-aţi urzit moartea în iatacurile voastre priviţi cuibul acela de vulturi, colo sus, să răsară până-n duminica Tomii cel necredincios o cetate de zid, să stea soarele pe fruntea ei." Şi, răsucind armăsarul, pieri ca o nălucă. S-au aşternut boierii pe lucru, fără preget, zi şi noapte, că ştiau ei că Vodă nu glumeşte, şi, decât în vârful unei ţepe, tot mai bine viu. Mulţi au alunecat pe povârnişuri şi s-au scufundat în adâncuri de prăpăstii, pradă vulturilor şi fiarelor. Dar, cu chiu, cu vai, cetatea cea nouă apăru în dimineaţa duminicii lui Toma, mândră şi strălucitoare. Pe cei rămaşi i-a iertat, socotind că s-au pocăit de rele şi s-au cuminţit.
Manastirea Curtea de Arges
Mânăstirea Curtea de Argeş este cel mai important loc de pelerinaj şi rugăciune din judeţul Argeş, având hramul “Adormirea Maicii Domnului“. Ctitorită în vremea domnitorului Neagoe Basarab, între 1512-1517, mănăstirea este parte a celei mai celebre legende românesti: “Legenda Meşterului Manole“. Cunoscută şi drept Biserica Episcopală, deoarece a fost scaun episcopal între anii 1739 şi 1748, lăcaşul de cult are o lungime de 18 metri, o lăţime de 10 metri şi înalţimea de 25 de metri. Ca o curiozitate, naosul şi pronaosul nu sunt despărţite cu o uşă, ci doar de un chenar de uşă montat între două coloane.
Legende“Legenda Meşterului Manole” de care este legat numele manăstirii Curtea de Arges spune că domnitorul tocmise pe cei mai mari meşteri pentru a ridica lăcaşul de cult. Dar, ceea ce ei construiau ziua, se dărâma noaptea. Într-o noapte, Manole a visat că dacă-şi zideşte soţia în unul din ziduri, construcţia va rezista. A doua zi, când nevasta sa Ana a venit să-i aducă de mâncare, Manole a zidit-o pe latura sudică. Când totul a fost gata şi Neagoe Basarab a rămas impresionat de frumuseşea Mănăstirii, a poruncit slujitorilor să ia scările care duceau la acoperiş pentru ca meşterii să nu mai poată coborî şi să facă altă biserică mai frumoasă. Atunci, Manole şi-a facut aripi din şindrilă ca să zboare, dar s-a prăbuşit. Se spune că în locul unde a atins pământul a ieşit un izvor care reprezintă lacrimile lui Manole. De altfel, izvorul se afla chiar în apropierea Manăstirii.O altă legendă se referă la moaştele Sfintei Filofteea, o fetiţă de 12 ani, care sunt depuse în paraclisul Mănăstirii. Se spune că fetiţa mergea cu mâncare la muncitorii angajaţi de tatăl său. Într-o zi, însă, ea a dăruit mâncarea cerşetorilor întâlniţi pe drum. Atunci tatăl a ucis-o cu o lovitură de topor. Corpul fetiţei nu a putut fi ridicat de jos decât în momentul în care a fost pomenit numele Mănăstirii Curtea de Argeş. Din acest motiv, preoţii au hotărât să ducă moaştele ei la această mănăstire.
În mănăstire se pot vedea tablourile Regelui Carol I şi al Reginei Elisabeta, iar la loc de frunte se află evanghelia scrisă cu litere de aur de Regina Elisabeta. În pronaos se află criptele lui Neagoe Basarab, Radu de la Afumaţi şi ale cuplurilor regale ale Romaniei, Carol I şi Elisabeta, Ferdinand şi Maria.
Legende“Legenda Meşterului Manole” de care este legat numele manăstirii Curtea de Arges spune că domnitorul tocmise pe cei mai mari meşteri pentru a ridica lăcaşul de cult. Dar, ceea ce ei construiau ziua, se dărâma noaptea. Într-o noapte, Manole a visat că dacă-şi zideşte soţia în unul din ziduri, construcţia va rezista. A doua zi, când nevasta sa Ana a venit să-i aducă de mâncare, Manole a zidit-o pe latura sudică. Când totul a fost gata şi Neagoe Basarab a rămas impresionat de frumuseşea Mănăstirii, a poruncit slujitorilor să ia scările care duceau la acoperiş pentru ca meşterii să nu mai poată coborî şi să facă altă biserică mai frumoasă. Atunci, Manole şi-a facut aripi din şindrilă ca să zboare, dar s-a prăbuşit. Se spune că în locul unde a atins pământul a ieşit un izvor care reprezintă lacrimile lui Manole. De altfel, izvorul se afla chiar în apropierea Manăstirii.O altă legendă se referă la moaştele Sfintei Filofteea, o fetiţă de 12 ani, care sunt depuse în paraclisul Mănăstirii. Se spune că fetiţa mergea cu mâncare la muncitorii angajaţi de tatăl său. Într-o zi, însă, ea a dăruit mâncarea cerşetorilor întâlniţi pe drum. Atunci tatăl a ucis-o cu o lovitură de topor. Corpul fetiţei nu a putut fi ridicat de jos decât în momentul în care a fost pomenit numele Mănăstirii Curtea de Argeş. Din acest motiv, preoţii au hotărât să ducă moaştele ei la această mănăstire.
În mănăstire se pot vedea tablourile Regelui Carol I şi al Reginei Elisabeta, iar la loc de frunte se află evanghelia scrisă cu litere de aur de Regina Elisabeta. În pronaos se află criptele lui Neagoe Basarab, Radu de la Afumaţi şi ale cuplurilor regale ale Romaniei, Carol I şi Elisabeta, Ferdinand şi Maria.
Delfinariu
Stiati ca:
- orientarea in spatiu a delfinilor se realizeaza cu ajutorul ecolocatiei;
- auzul delfinilor este de 10 ori mai dezvoltat decat al omului;
- delfinii emit trei tipuri de sunete:
1. de frecventa joasa pentru orientare si deplasare pe fundul marii;
2. de frecventa inalta pentru procurarea hranei si a examinarii detaliate a obiectelor intalnite in cale;
3. sunete asemanatoare fluieraturilor pe care le utilizeaza pentru comunicarea intraspecifica;
- perceptiile sonore ale delfinilor sunt extrem de largi de la cativa hertzi pana la 170-200 Kz;
- cantitatea de sange din corpul delfinilor este de doua ori mai mare decat a omului, fiind totodata si mai puternic oxigenata;
- perioada de gestatie la delfini este cuprinsa intre 9-12 luni;
- nasterea primului delfin din specia Phocena phocena relicta la
Delfinariul din Constanta a fost inregistrata la data de 31 mai 1976, iar puiul avea o lungime de 71cm si o greutate de 5,1kg;
- puiul de delfin este expulzat din corpul mamei cu coada inainte si nu cu capul ca la celelalte mamifere, pentru ca altfel s-ar ineca, dat fiind faptul ca delfinii respira oxigen din atmosfera.
- orientarea in spatiu a delfinilor se realizeaza cu ajutorul ecolocatiei;
- auzul delfinilor este de 10 ori mai dezvoltat decat al omului;
- delfinii emit trei tipuri de sunete:
1. de frecventa joasa pentru orientare si deplasare pe fundul marii;
2. de frecventa inalta pentru procurarea hranei si a examinarii detaliate a obiectelor intalnite in cale;
3. sunete asemanatoare fluieraturilor pe care le utilizeaza pentru comunicarea intraspecifica;
- perceptiile sonore ale delfinilor sunt extrem de largi de la cativa hertzi pana la 170-200 Kz;
- cantitatea de sange din corpul delfinilor este de doua ori mai mare decat a omului, fiind totodata si mai puternic oxigenata;
- perioada de gestatie la delfini este cuprinsa intre 9-12 luni;
- nasterea primului delfin din specia Phocena phocena relicta la
Delfinariul din Constanta a fost inregistrata la data de 31 mai 1976, iar puiul avea o lungime de 71cm si o greutate de 5,1kg;
- puiul de delfin este expulzat din corpul mamei cu coada inainte si nu cu capul ca la celelalte mamifere, pentru ca altfel s-ar ineca, dat fiind faptul ca delfinii respira oxigen din atmosfera.
Tebea - Panteonul Motilor
Localitatea a fost întemeiată în secolul XIV. Aici, în locul numit "Panteonul Moţilor", se găseşte “Gorunul lui Horea”. Gorunul lui Horea este un gorun (stejar de deal) vechi de circa 400 de ani, cu circumferinţa de 9 metri, aflat în locul numit "Panteonul Moţilor" din satul Tebea.
Sub acest copac, în anul 1784, Horea i-a chemat la luptă pe moţii adunaţi, îndemnându-i la răscoală. În apropierea gorunului (aflat în cimitirul satului), la circa 30 metri mai la nord, este îngropat Avram Iancu (decedat la 13 septembrie 1872).
Pentru a fi protejat de distrugerea prin uscare şi putrefacţie, în anul 1924 a fost legat cu cercuri de oţel şi cimentat în interior. Pentru a permite dezvoltarea coroanei, trunchiul arborelui a fost retezat la înălţimea de 9 metri, de unde s-a dezvoltat o creangă laterală.
Coroana gorunului a fost doborâtă la puternica furtună care s-a abătut asupra regiunii în iulie 2005.
În decursul timpului, în semn de recunoştinţă pentru eroii moţilor şi ai neamului românesc, au mai plantat goruni în Cimitirul Eroilor de la Ţebea conducători ai naţiunii cum ar fi Regele Ferdinand I şi Regina Maria. În anul 1966, prezent la Ţebea, Nicolae Ceauşescu a dorit să planteze şi el un gorun la căpătâiul mormântului lui Avram Iancu, dar acesta nu a prins rădăcini. Ca să nu se afle acest lucru, lucrătorii silvici au plantat în mare secret un alt puiet, care a avut aceeaşi soartă şi abia al treilea puiet s-a prins în pământ. Acest puiet a avut o soartă tragică, el fiind smuls din pământ, dus în faţa fostului Consiliu Popular, tăiat şi dat pe foc în decembrie 1989 de către localnicii revoltaţi din Brad, oraş situat la mai puţin de 10 kilometri de Ţebea .
În septembrie 2005, preşedintele Traian Băsescu a plantat un puiet de gorun la aproximativ 5 metri de sarcofagul de ciment care proteja vechiul gorun al lui Horea şi la 15 metri de locul în care este înmormântat Avram Iancu .
Sub acest copac, în anul 1784, Horea i-a chemat la luptă pe moţii adunaţi, îndemnându-i la răscoală. În apropierea gorunului (aflat în cimitirul satului), la circa 30 metri mai la nord, este îngropat Avram Iancu (decedat la 13 septembrie 1872).
Pentru a fi protejat de distrugerea prin uscare şi putrefacţie, în anul 1924 a fost legat cu cercuri de oţel şi cimentat în interior. Pentru a permite dezvoltarea coroanei, trunchiul arborelui a fost retezat la înălţimea de 9 metri, de unde s-a dezvoltat o creangă laterală.
Coroana gorunului a fost doborâtă la puternica furtună care s-a abătut asupra regiunii în iulie 2005.
În decursul timpului, în semn de recunoştinţă pentru eroii moţilor şi ai neamului românesc, au mai plantat goruni în Cimitirul Eroilor de la Ţebea conducători ai naţiunii cum ar fi Regele Ferdinand I şi Regina Maria. În anul 1966, prezent la Ţebea, Nicolae Ceauşescu a dorit să planteze şi el un gorun la căpătâiul mormântului lui Avram Iancu, dar acesta nu a prins rădăcini. Ca să nu se afle acest lucru, lucrătorii silvici au plantat în mare secret un alt puiet, care a avut aceeaşi soartă şi abia al treilea puiet s-a prins în pământ. Acest puiet a avut o soartă tragică, el fiind smuls din pământ, dus în faţa fostului Consiliu Popular, tăiat şi dat pe foc în decembrie 1989 de către localnicii revoltaţi din Brad, oraş situat la mai puţin de 10 kilometri de Ţebea .
În septembrie 2005, preşedintele Traian Băsescu a plantat un puiet de gorun la aproximativ 5 metri de sarcofagul de ciment care proteja vechiul gorun al lui Horea şi la 15 metri de locul în care este înmormântat Avram Iancu .
Despre Cheile Turzii
Cheile Turzii se leagă printr-o serie de trasee de alte obiective turistice, cum ar fi Cheile Turului, Cascada Ciucaş şi Cheile Borzeşti.
Prin anii 30 ai secolului XX, sus pe stâncă, pe partea stângă a Cheilor (în sensul de curgere al apelor văii Hăşdate) era aşezată o cruce mare de lemn. Crucea a fost amplasată în perioada interbelică, în cadrul unei ceremonii publice, la care au luat parte atât oameni din partea locului, cât şi oficialităţi din Turda. După război, crucea de lemn a fost înlocuită cu o cruce de metal (există şi azi).
Pe la mijlocul anilor 50 ai secolului XX, pe coama din partea dreaptă a Cheilor (în sensul de curgere al apelor văii Hăşdate) exista o veche bisericuţă din lemn, nefolosită. Spre sfârsitul anilor 50 oamenii locului au demantelată-o complet.
Peste apa văii Hăşdate există 4 poduri suspendate. Primul pod (nr.1) este amplasat nu departe de intrarea in Chei, ultimul pod (nr.4) spre ieşirea din Chei, în direcţia comunei Petreştii de Jos.
În 1935 în Chei s-a deschis o cabană cu aspect medieval, în zonă fiind instalate ulterior mai multe case de vacanţă.
Prin anii 30 ai secolului XX, sus pe stâncă, pe partea stângă a Cheilor (în sensul de curgere al apelor văii Hăşdate) era aşezată o cruce mare de lemn. Crucea a fost amplasată în perioada interbelică, în cadrul unei ceremonii publice, la care au luat parte atât oameni din partea locului, cât şi oficialităţi din Turda. După război, crucea de lemn a fost înlocuită cu o cruce de metal (există şi azi).
Pe la mijlocul anilor 50 ai secolului XX, pe coama din partea dreaptă a Cheilor (în sensul de curgere al apelor văii Hăşdate) exista o veche bisericuţă din lemn, nefolosită. Spre sfârsitul anilor 50 oamenii locului au demantelată-o complet.
Peste apa văii Hăşdate există 4 poduri suspendate. Primul pod (nr.1) este amplasat nu departe de intrarea in Chei, ultimul pod (nr.4) spre ieşirea din Chei, în direcţia comunei Petreştii de Jos.
În 1935 în Chei s-a deschis o cabană cu aspect medieval, în zonă fiind instalate ulterior mai multe case de vacanţă.
Descoprind ......
Acum 2 ani mi-am propus sa calatoresc mai mult, sa descopar peisaje, obiceiuri si oameni care sa-ti dea un motiv in plus de a te bucura de viata. Si astfel s-a creat aceasta dorinta de a descoperi tara in care traiesc si nici decum dintr-un spirit de patriotism fata de tara in care m-am nascut. Ci pentru ca Romania are ce sa-ti ofere, doar ca aceste locuri trebuie cautate, descoperite, discutate cu prietenii. Anul acesta concediul a fost prilejul acestei prime descoperiri. Doua saptamani de calatorit prin tara. Fara un intinerar pre stabilit.
Doar o masina, o harta, un card de credit, si multa libertate fara rezervari la pensiuni. In total 2200 de km, 10 obiective turistice vizitate, 1050 de fotografii.
Doar o masina, o harta, un card de credit, si multa libertate fara rezervari la pensiuni. In total 2200 de km, 10 obiective turistice vizitate, 1050 de fotografii.
Pozitia mea...
Etichete
- cetatea poienari (1)
- cheile turzii (5)
- curtea de arges (1)
- marea neagra (1)
- Tebea - Gorunul lui Horea (1)
- vacanta (6)